Extractia dentara este o interventie de necesitate, si destul de des intalnita, mai ales in ultima perioada, chiar de la varste foarte fragede.

Este o interventie ce consta in indepartarea unui dinte bolnav, care provoaca si intretine procesele patologice locale, regionale si generale ce nu pot fi rezolvate prin tratamente conservatoare.

Indicatiile majore ale extractiei dentare sunt date de complicatiile cariilor si parodontopatiilor, la care se adauga si traumatismele dento-maxilare. Dintii cu procese acute sau cronice la nivelul regiunii apicale (varful radacinii unui dinte) pot fi astazi pastrati prin metodele de tratament conservator endodontic (cu paste pe canal).

In acele cazul in care particularitatile anatomice sau alte procese patologice fac imposibil tratamentul endodontic, se pot utiliza metode chirurgicale ajutatoare:

• chiuretajul periapical - chiuretarea tesuturilor patologice de la varful radacinii

Avantajele constau in mentinerea unei lungimi totale a radacinii, cu asiguarea unei bune implementari a dintelui.

• rezectia picala - indepartarea varfului radacinii, urmata de churetarea tesutului patologic din jurul radacinii dintelui

Elementele principale in succesul rezectiei apicale sunt:

• indepartarea in totalitate a tesuturilor patologice (infectate)
• obturatie corecta a canalului radicular
• amputatia radiculara - tehnica chirurgicala ce se foloseste pentru conservarea unor molagi la care una dintre radacini este irecuperabila (prezinta un proces inflamator osteo-parodontal).

Aceste metode conservatoare, corect aplicate, reduc apreciabil necesitatea extractiei, permitand conservarea dintilor pentru o perioada indelungata de timp.